ion monoran / locus periucundus
Am întîlnit o femeie într-un orăşel din Ardeal.
Peste sicriul bunicii ne-am aruncat ocheade.

Bunica mea în veşminte de gheaţă
în larma clopotelor retrăgându-se
ca o mierlă cu ochii de floarea soarelui.

Jumătate veveriţă, jumătate furnică
în urechile unei căprioare de ghips

i-am iubit gîtul lung şi privirea
cu ochii mari
pe schiurile albastre ale picioarelor.

Eu

un şoarece cu blana de coajă de stejar
năpădită de larve şi fluturi

Ea

floarea–soarelui sfîşiindu-şi faţa
înnegrită de însingurare.