ion monoran / locus periucundus
Am învăţat calea vrăjită a uitării
- trup tînăr prin lanuri cu valurile vraişte -
privind camioanele cum se strecoară pe şosea
cu obloanele zornăind pe piatra colţuroasă
albastre sau verzi scorojite-n soarele după-amiezii
cînd păsări pribege ca vitele înecate în praf
năpăstuiesc roiurile de muşte-n scăderea luminii
uşoare ca paiele pe miriştele-ncremenite
în urma combinelor pe coridoare imaculate
cînd spicele gîtuite-n grilajul dinţilor
ţes vîlvătăi ce-şi iau zborul în crepuscul
înăbuşite de sunetul motorului
uscate fărîmiţîndu-se-n şuvoaie
scuipate de curenţi în rafale în remorci
înaintînd spre marginea joasă a cîmpiei
unde noaptea le va împotmoli
printre tufişuri de spini
la margiea căilor de trafic.

1977