ion monoran / locus periucundus
M-am oprit
în faţa bufetului
transparent încît aproape te pierzi
în această răscruce de capete abia conturate
căruţași mărunți meseriași și personal
eu fochist de încălzire centrală
îmi place să-i văd să le ascult sintaxa
umezită pe buzele încrețite de băutură
și cînd le simți transpirația violentîndu-ți nările
prin fumul înstelat de lacrimi și ochi
prăbușiți în uitare pe lîngă toate astea
realitatea e un vax și nici o fisură
în care să-ți decantezi plictisul
acești prizonieri fără cătușe acești
negri ai societății noastre
în felul lor dialectici dar nu-ți inspiră teamă
ciubucari escroci pînă la cîteva sute de lei
prăbușiți în alcool pe trotuare prin stații
unde întunericul glacial
acoperind sexul melancoliei îi trădează.

1979