ion monoran / locus periucundus
REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA

Rămăşiţă
a unei mari stirpe
cîndva căţărîndu-se spre nord
mult mai spre nord nu ca acuma nu mă duc
mă nu mă duc – miliarde chiar sute de miliarde
practic insesizabile cantităţi de timp juvenil
fac din ea cea pe care-ai visat-o galbenă ca benzina
în timp ce alte miliarde îţi spun ("- Mîine!")
deşi negînd chiar şi-n ruptul capului
că există, 'n exuberanţa lor ritmică
cenuşii ca ploaia plină de praf cosmic şi insecte
sau îmbujorate ca flăcările vii ale rododendronilor
sus la munte. Plini de succese
- licărind ca pe boltă un nor cuprins de stele –
îmi umplu gîndurile cu obrajii ei trandafirii;
în jurul centrului lor singuratic
- lungi,
hîrjonindu-se-n zvonuri mici şi albe –
coapsele ei ar putea oricînd mahalagi barurile
indicînd trăsăturile unei fiinţe
plină de-a-i deveni complice, doldora de miresme
semn că-şi activează ovulele
dintre care-o mulţime ar fi putut fi deja
zoe sau nicu... tandri şi intimi
aici în camera în care
pe masă vinul ne veghează din sticle
şi ne concentrează sub piele deznădejdile.

1981