ion monoran / locus periucundus
Sînt
doar o parte din mine
dar mă simt bine în acest colţişor
ascuns sub aparenţe
pentru a putea să-ţi zăresc chipul
atîrnat printre reproşuri ca medaliile
printre minciuni şi exploziile mărunte ale sufletului
cînd dragostea trasează linii drepte
şi ne aşază strălucitori în capeţi
prin ferestre-dominouri
privind sentimental pavajul
acel tragic părăsind eroicul în favoarea firescului
acea filogenie a formelor
prin care poate trece fără oprelişti
clipa fugară
sub cerul numai gînd
bîntuit de Amor cu pletele ca zulufii
părului tău răsfirat pe umeri
ca pe nişte înfloritoare distrugeri
chipul tău aduce cu cel al unei monede vechi
în trecere de la viaţa nomadă
la calmul maiestuos al deprinderilor comune
asemenea apei înainte să dea corp unei aparenţe
e foamea spiritului răsfrînt în oglindă
căci dragostea schimbă totul
cu colajul ei de litere şi stări
cu ochii ei apărînd fiecare în cîte-un tablou
din care se privesc două nuduri
noi doi rătăciţi prin cîmpul de culoare
două flori două cuburi două fotograme
ale aceluiaşi limbaj
ce poate fi pătruns doar de imaginaţia fiecăruia
doi munţi două izvoare două păduri
în care uneori luna caldă menstruală
stăpînă a cîntecelor şi a lupilor
şi-nfige razele
ca nişte larve fecundînd lăstărişurile ginecologice.

1980