ZORBA Barosanpretutindeni în mahala într-un hohot de rîsdizolvat. cu Bubulina danseazăşi fluieră vîrîndu-şi degeteleîn gură: un canarprintre gratiile clasei sale. 1977 Citește și … … ZORI … VIS CU PAN … VETO! … VERONICA MICLE … UNDE EȘTI ? – … SPLEEN … SÎNT AICI! … SÎNT … SINGURĂTATEA … RIMBALDIANĂ … REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA...

Ce-i dincolode-aceste crăci scufundatebîţîindu-şi deasupra-mi scheletica bucurie? Cu picioarele răşchirate– timid, timidaproape-un strigoi pierdut vederii –în mijlocul unor miresmemă prăbuşesceu şi trandafirul sălbaticîncolăcindu-ne parcă într-o altă fiinţă. Lozinci deşarte ale naturiimărăcinii-şi buciumă în preajmăreveriile subpămîntene. Plină de gîndaci şi de păsăritrozneşte scoarţa arborilor. E vară. În febra scurtă a zileiSingurătatea arde ca o biserică îndepărtată....

ACUARELĂ ALBASTRĂ Pare-a fi albastrăfără a fi-n ansamblu şi fărăca prin asta să-şi piardă din unicitateîncă de la început evocînd un oarece difuz.Înzestrat c-un mic centruel ar putea trece oricînd drept realîn creştere bombîndu-se ca un abcesce-abia cînd se sparge ea devine albastrăcu profunzimi altădată atît de binecicatrizate aparenţemari bucăţi din („peisaj”)pitindu-i-se în partea dreaptăunde...

Am crezut în tine cîmpie arsă de soare Spre searăca un vagabond într-o flanelă roşieocolind sateleînainte şi-napoi sărind peste Timişizbindu-te la tot pasulde stâlpii de înaltă tensiunesau de tractoare şi pluguri. Am crezut în tine cu o dragoste teribilă Citind ziarele la voia-ntâmplăriinebănuind că gustul epocii ar putea schimbacomplet tradiţianeînţelegând că pentru tine destinulnu e...

Am întîlnit o femeie într-un orăşel din Ardeal.Peste sicriul bunicii ne-am aruncat ocheade. Bunica mea în veşminte de gheaţăîn larma clopotelor retrăgându-seca o mierlă cu ochii de floarea soarelui. Jumătate veveriţă, jumătate furnicăîn urechile unei căprioare de ghips i-am iubit gîtul lung şi privireacu ochii maripe schiurile albastre ale picioarelor. Eu un şoarece cu blana...

Am învăţat calea vrăjită a uitării– trup tînăr prin lanuri cu valurile vraişte –privind camioanele cum se strecoară pe şoseacu obloanele zornăind pe piatra colţuroasăalbastre sau verzi scorojite-n soarele după-amieziicînd păsări pribege ca vitele înecate în prafnăpăstuiesc roiurile de muşte-n scăderea luminiiuşoare ca paiele pe miriştele-ncremeniteîn urma combinelor pe coridoare imaculatecînd spicele gîtuite-n grilajul dinţilorţes...

AUTOPORTRET CU LUNĂ Te-am văzutmai apăsătoare decît beznadeasupra oraşului ridicînd acoperişurileîn spumă şi nori,cu clonţ albastru de zburătoareplonjînd în cartierele mărginașe,de-a lungul cheiurilor cînd Bega-ţideformează contururile şi te face borţoasă,hipnotizat în hogeacul obscur al somnului,alcoolizat şi prăbuşit în taxiurineîndemînatic printre intenţiile talede a întîmpina zorii,cu reflexe aproape solareîn oglindă la mine-n casăhotărît să deschid uşaşi...

Cînd nu-ţi mai rămîne altceva de făcutaduni toate cuvintele care-ţi vin pe limbăşi începi să vorbeşti despre libertate.Atîta timp cît poemele despre libertaterămîn întotdeauna neterminatenu-ţi mai rămîne altceva de făcutdecît să continui ceea ce ai începutatît cît te ţin puterilefiind încredinţat că după tinese vor găsi alţi şi alţi continuatoricare probabil că vor reuşi să...

Conţinutul înseamnă trecutşi-am înţelesmarile probleme ale arteideşi se supun în gîndirea noastrăunui regim ideal – indeterminarea este imposibilă(lumina, viitorul însuşi, venind din ceruri– din trecut –le închide aproape în întregime:tot ceea ce vom privi pe boltă noaptea următoareva fi trecut). Lăsînd („în urmă”) o dîră ca un siaj(prin care simţurilor noastre li se conferărealitate) spiritul...

COPACUL Răbdătorși de unul singur ținînd loc de umbră unei teraseinvizibil ca orice sentimentnu are nimic vizibil din Bacovia sau Stănescunu și-l revendică nimeninici măcar păsărilecare iată preferă lumina pe balustradăîncît ai putea spune prea e plin de frunzeși oricum te împiedici de el pretutindenimultiplicat în milioane de exemplaredar dacă ridici capulte uimește cu privirea...

Cu voce rece de metalpătrund vînturile prin ferestruiciiar prin perdelele tufişurilorvise temeraredar nu înainte ca toamnasă-şi mărturisească refuzurilelunecînd de pe acoperişuripe trotuareun acid printre mucuri de ţigărişi frunze veştejiteîncît poţi să-i asculţitristeţeagăurită direct în asfaltşi deşi se întunecăceva mai devremeca un chibrit la capătulunei discuţii tîrziioraşul continuă să fîlfîiepînă undeva foarte aproapede marginegolind miezul adevărului....

De cîteva ceasuri prin oraşiubito ce singurînfăşor firele de sînge ale unei priveliştipe după înfrîngerise întunecălumina ce galbenăse tîrăşte pe ziduri printre crăpăturiînghiţînd materiaşi-n plin centru se decoloreazăîn blîndeţea vitrinelorcu replici între galben şi galbinpeste care năvăleşteorizontală cheală grizonatăstradaîn fond asta nu are nimic cu noiprin odăi părul tăuca o cuvertură uzatăţi se prăvale pe...

DRAGĂ POEZIE Află despre mine că sunt necăsătorit, angajat al unei întreprinderi timişorene.Deci nu sunt student ori vreun poet de patruzeci de ani tânără speranţăa poeziei româneşti. Cu toate astea m-am hotărât să-ţi scriu pentru a ne da întâlnireîntr-una din serile următoare la cafeneaua „TAROM”Mă vei recunoaşte uşor după plete şi ceaşca de cafeacare îmi...

E destul de greu să fii titluunui poem care abia începe.Impregnat de arbitrarcufundat în vibraţiile hazarduluiaidoma unei colonii de amprentece se evaporăîn timpul atît de scurt al unei adieridin care se nasc poveştilemenite să ne facă să ne dea lacrimile.O suprafaţă veşnic schimbătoare.O enigmă.Un joc de semne goale.O animaţie forţată ce-ascunde spaima de gol.Întruchipînd mai...