Ion Monoran

Am întîlnit o femeie într-un orăşel din Ardeal.
Peste sicriul bunicii ne-am aruncat ocheade.

Bunica mea în veşminte de gheaţă
în larma clopotelor retrăgându-se
ca o mierlă cu ochii de floarea soarelui.

Jumătate veveriţă, jumătate furnică
în urechile unei căprioare de ghips

i-am iubit gîtul lung şi privirea
cu ochii mari
pe schiurile albastre ale picioarelor.

Eu

un şoarece cu blana de coajă de stejar
năpădită de larve şi fluturi

Ea

floarea–soarelui sfîşiindu-şi faţa
înnegrită de însingurare.

Citește și ...

Unde eşti? –între duşumea şi tavanprintre conducte de nostime exploziiamplificată tandră curge apaspre ultimul etajunde vîntul i-un cînteciar noriide-un verde pîlpîitorbodogănesc pe streşiniîn surîsul călduţ al jgheaburilorde care tu te aperiînchizînd bine uşile şi geamurileîn fiecare noapte singurăînţepată de cactuşice-au fost odată tigride mine-mblînziţiîntre viaţă şi dragosteace-ţi deformeazăsimţurile imaginea amintirilealbe ca oaseleizbindu-se de pieptul bombatal...

UNDE EȘTI ? –

PROIECT DE POEM DUPĂ MODELE CELEBRE Apropiaţi-văînfăţişări de frumoase animale sălbaticeieşiţi din cuşca voastrăca degete iubitoaresă se strecoareprin blana ca flacăraneobservate de nimenicînd noaptea se deschidemai mult pentru voidecît pentru minecînd păsări îşi reiau zborulprintre hăţişurile aparenţelor cotidieneca mici nori albaştridin ceşcuţe de cafeaveniţi, privighetoarea cîntăfrumoase incertitudinitaie cerul în fîşiimoi şi verziîntre galben şi albastrusau...

PROIECT DE POEM DUPĂ MODELE CELEBRE