AUTOPORTRET CU LUNĂ

Te-am văzut
mai apăsătoare decît bezna
deasupra oraşului ridicînd acoperişurile
în spumă şi nori,
cu clonţ albastru de zburătoare
plonjînd în cartierele mărginașe,
de-a lungul cheiurilor cînd Bega-ţi
deformează contururile şi te face borţoasă,
hipnotizat în hogeacul obscur al somnului,
alcoolizat şi prăbuşit în taxiuri
neîndemînatic printre intenţiile tale
de a întîmpina zorii,
cu reflexe aproape solare
în oglindă la mine-n casă
hotărît să deschid uşa
şi să urc
înnebunit de hazardul în care se clatină
ochii tăi nelumeşti şi simpli.

1977