Ion Monoran

AUTOPORTRET CU LUNĂ

Te-am văzut
mai apăsătoare decît bezna
deasupra oraşului ridicînd acoperişurile
în spumă şi nori,
cu clonţ albastru de zburătoare
plonjînd în cartierele mărginașe,
de-a lungul cheiurilor cînd Bega-ţi
deformează contururile şi te face borţoasă,
hipnotizat în hogeacul obscur al somnului,
alcoolizat şi prăbuşit în taxiuri
neîndemînatic printre intenţiile tale
de a întîmpina zorii,
cu reflexe aproape solare
în oglindă la mine-n casă
hotărît să deschid uşa
şi să urc
înnebunit de hazardul în care se clatină
ochii tăi nelumeşti şi simpli.

1977

Citește și ...

Unde eşti? –între duşumea şi tavanprintre conducte de nostime exploziiamplificată tandră curge apaspre ultimul etajunde vîntul i-un cînteciar noriide-un verde pîlpîitorbodogănesc pe streşiniîn surîsul călduţ al jgheaburilorde care tu te aperiînchizînd bine uşile şi geamurileîn fiecare noapte singurăînţepată de cactuşice-au fost odată tigride mine-mblînziţiîntre viaţă şi dragosteace-ţi deformeazăsimţurile imaginea amintirilealbe ca oaseleizbindu-se de pieptul bombatal...

UNDE EȘTI ? –

PROIECT DE POEM DUPĂ MODELE CELEBRE Apropiaţi-văînfăţişări de frumoase animale sălbaticeieşiţi din cuşca voastrăca degete iubitoaresă se strecoareprin blana ca flacăraneobservate de nimenicînd noaptea se deschidemai mult pentru voidecît pentru minecînd păsări îşi reiau zborulprintre hăţişurile aparenţelor cotidieneca mici nori albaştridin ceşcuţe de cafeaveniţi, privighetoarea cîntăfrumoase incertitudinitaie cerul în fîşiimoi şi verziîntre galben şi albastrusau...

PROIECT DE POEM DUPĂ MODELE CELEBRE