ZORI

ZORI   Pe sub sîrmele electricede-a lungul străzii 6 martieîntr-o rochie albă şi umedănoaptea se retrageresfirînd vrăbiile înşirate ca nişte mătăniipe fireşi chiar vîntulorizontal şi rece pe trotuareîncît aproape că te simţi bineacum că şi noaptea sfîrşeştepe această stradădreaptă şi utilă ca atîtea alteledincolo de agitaţia celorlalţio păstaiepe care zadarnic ai încerca să o împiedicisă…

VIS CU PAN

VIS CU PAN Moi și cărnoaseaidoma colinei de pe care se zărescimaginile ciudate despre care vom încercasă vorbim în continuarefără vreo semnificație deosebităla prima vedereidentificabile chiar pînă la un moment datcu profunzimile narative și armonioaseale orizontuluiîncep să alunece sau să se curbeze dintr-o datăîmpreună cu marginile albicioase și umedeale unei rîpece-a fost cîndva carieră de…

VETO!

VETO! Nu ne vom înghiți niciodatăsub epiderma sfîșiată a zileiascunși în avanposturi înșelătoareîmbîcsiți de mirosul de gașcă al realitățiicînd forțe neînduplecate prind a se rotiiar greața lentă a grijilor te silește să fii puternicși să uiți de șișul din coaste de prieteniidin umbră pregătind arme să te doboareviteză tu-mi ești dragăvuietul centrifug al poemuluiîn toate…

VERONICA MICLE

VERONICA MICLE Cîte femei nu se prăpădesc ca tinenaive şi întunecate ingurgitînd arsenicdar e atît de amuzant să le priveşticu sîni ca ai tăişi coapse ca ale taleca nişte ştiuci subţirihîrjonind mişcarea traficului;sînii tăi –ai lui Mihai aşteptîndu-te să reviisînii tăi excelenţi, beţi criţăsub mîngîierile luivuind ca un triaj în amurg. 1978 Citește și ……

UNDE EȘTI ? –

Unde eşti? –între duşumea şi tavanprintre conducte de nostime exploziiamplificată tandră curge apaspre ultimul etajunde vîntul i-un cînteciar noriide-un verde pîlpîitorbodogănesc pe streşiniîn surîsul călduţ al jgheaburilorde care tu te aperiînchizînd bine uşile şi geamurileîn fiecare noapte singurăînţepată de cactuşice-au fost odată tigride mine-mblînziţiîntre viaţă şi dragosteace-ţi deformeazăsimţurile imaginea amintirilealbe ca oaseleizbindu-se de pieptul bombatal…

SPLEEN

SPLEEN Stai în birt şi beiamăgindu-te cu gîndul că măcar aşaîntr-un fel sau altul te vei putea vedea liniştitcînd de fapt te scîrbeşte porcăria deveniriilabirintul prin care eşti nevoit să trecipentru a putea deveni şi rămîneîn acelaşi timp tu însuţiprin fereastra de fiecare dată altei iluziiprivind spaţiul infinit al cabaleicare îţi este viaţa – anii…

SÎNT AICI!

SÎNT AICI! Rămîn un neliniștit la fel ca trista-mi maicăîn vechile fotografii cu cotul pe masă din propriile-mi excesecompun poeme bat cuie în vechea șipcă a lumii. 1977 Citește și … … ZORI … VIS CU PAN … VETO! … VERONICA MICLE … UNDE EȘTI ? – … SPLEEN … SÎNT AICI! … SÎNT ……

SÎNT

Sîntdoar o parte din minedar mă simt bine în acest colţişorascuns sub aparenţepentru a putea să-ţi zăresc chipulatîrnat printre reproşuri ca medaliileprintre minciuni şi exploziile mărunte ale sufletuluicînd dragostea trasează linii drepteşi ne aşază strălucitori în capeţiprin ferestre-dominouriprivind sentimental pavajulacel tragic părăsind eroicul în favoarea firesculuiacea filogenie a formelorprin care poate trece fără oprelişticlipa fugarăsub…

SINGURĂTATEA

Singurătatea m-a făcut mare O simt în mine cum trece de adevărca o umbră ce împodobește lumina Nu știu dacă aș putea schimba Singurătateacu un arbor El șuieră dacă trece vîntul pe stînciEl e departe dacă nu înaintează pădurea. 1978 Citește și … … ZORI … VIS CU PAN … VETO! … VERONICA MICLE ……

RIMBALDIANĂ

RIMBALDIANĂ Tristeţe mai apăsătoare decît versul – surîsul tăuîntr-un azil de privirideghizat în monştri şi aiurelişi-mproşcat pe ziduri ca noroiul sau ploaiacu mici salturi şi neatenţii pe caldarîmunde cerul îşi striveşte tîmpleleiar tu – Cocon Infailibil – cu miez enigmaticrătăceşti la-ntîmplaredebordînd sintaxe umilitoare sau gustulpentru artificial şi falsprin pieţe privind carnea falsă a vitrinelorobsedat ca…