Ion Monoran

Cu voce rece de metal
pătrund vînturile prin ferestruici
iar prin perdelele tufişurilor
vise temerare
dar nu înainte ca toamna
să-şi mărturisească refuzurile
lunecînd de pe acoperişuri
pe trotuare
un acid printre mucuri de ţigări
şi frunze veştejite
încît poţi să-i asculţi
tristeţea
găurită direct în asfalt
şi deşi se întunecă
ceva mai devreme
ca un chibrit la capătul
unei discuţii tîrzii
oraşul continuă să fîlfîie
pînă undeva foarte aproape
de margine
golind miezul adevărului.

1977

Citește și ...

Unde eşti? –între duşumea şi tavanprintre conducte de nostime exploziiamplificată tandră curge apaspre ultimul etajunde vîntul i-un cînteciar noriide-un verde pîlpîitorbodogănesc pe streşiniîn surîsul călduţ al jgheaburilorde care tu te aperiînchizînd bine uşile şi geamurileîn fiecare noapte singurăînţepată de cactuşice-au fost odată tigride mine-mblînziţiîntre viaţă şi dragosteace-ţi deformeazăsimţurile imaginea amintirilealbe ca oaseleizbindu-se de pieptul bombatal...

UNDE EȘTI ? –

PROIECT DE POEM DUPĂ MODELE CELEBRE Apropiaţi-văînfăţişări de frumoase animale sălbaticeieşiţi din cuşca voastrăca degete iubitoaresă se strecoareprin blana ca flacăraneobservate de nimenicînd noaptea se deschidemai mult pentru voidecît pentru minecînd păsări îşi reiau zborulprintre hăţişurile aparenţelor cotidieneca mici nori albaştridin ceşcuţe de cafeaveniţi, privighetoarea cîntăfrumoase incertitudinitaie cerul în fîşiimoi şi verziîntre galben şi albastrusau...

PROIECT DE POEM DUPĂ MODELE CELEBRE