Ion Monoran

GARCIA LORCA, BRECHT, NERUDA ŞI ALŢII

Am văzut îngerii –
copiii teribili ai epocii noastre
reali ca o desprindere sau un efect al tristeţii
pe trotuare
sfidînd reţetele
experimentînd din repere aeriene
realitatea şi visul
în poemele lor ca nişte infirmiere
la periferia marilor oraşe.

I-am văzut
– să pot să nu mai am îndoieli –
nevoiţi în orişice clipă să cerşească iluzii
neînţeleşi şi umili
hotărîţi să facă faţă celor mai brutali adversari
jertfiţi adevărului în culise
sau de la fereastra vagonului inhalînd dorul de patrie
în surghiun
şi în cele din urmă
făcînd K.O. întreaga istorie a Omului

…gelos
pe cîntecele lor exuberante şi solemne
sau poate pe neputinţa de a mă divide în mulţimile
care nu trebuie să uite asta niciodată.

1977

Citește și ...

Unde eşti? –între duşumea şi tavanprintre conducte de nostime exploziiamplificată tandră curge apaspre ultimul etajunde vîntul i-un cînteciar noriide-un verde pîlpîitorbodogănesc pe streşiniîn surîsul călduţ al jgheaburilorde care tu te aperiînchizînd bine uşile şi geamurileîn fiecare noapte singurăînţepată de cactuşice-au fost odată tigride mine-mblînziţiîntre viaţă şi dragosteace-ţi deformeazăsimţurile imaginea amintirilealbe ca oaseleizbindu-se de pieptul bombatal...

UNDE EȘTI ? –

PROIECT DE POEM DUPĂ MODELE CELEBRE Apropiaţi-văînfăţişări de frumoase animale sălbaticeieşiţi din cuşca voastrăca degete iubitoaresă se strecoareprin blana ca flacăraneobservate de nimenicînd noaptea se deschidemai mult pentru voidecît pentru minecînd păsări îşi reiau zborulprintre hăţişurile aparenţelor cotidieneca mici nori albaştridin ceşcuţe de cafeaveniţi, privighetoarea cîntăfrumoase incertitudinitaie cerul în fîşiimoi şi verziîntre galben şi albastrusau...

PROIECT DE POEM DUPĂ MODELE CELEBRE