Lasă păsările
ascunse în zidul de cărămidă
printre crăpături
cînd ziua se retrage
sub lumina de gaz a primelor stele
dar nici nu s-ar mai putea întoarce;
printre minciunile ei
– ca rugăminţi
ce se agaţă de regrete –
cu prăbuşiri bruşte
şi elanuri ce mint
vîntul întoarce pagini de clorofilă
burzuluind străzile
cu săgeţi şi fulgere
pe trotuare dînd sensuri clipei
dar ele (clipele) dispar
oricum pe sus sau pe jos
prin ţevile cu apă fierbinte
de sub pavaj.
1978
Contact | Politica de cookies | Politica de confidențialitate
ION MONORAN © 2024. All Rights Reserved.