Ion Monoran

Lasă păsările
ascunse în zidul de cărămidă
printre crăpături
cînd ziua se retrage
sub lumina de gaz a primelor stele
dar nici nu s-ar mai putea întoarce;
printre minciunile ei
– ca rugăminţi
ce se agaţă de regrete –
cu prăbuşiri bruşte
şi elanuri ce mint
vîntul întoarce pagini de clorofilă
burzuluind străzile
cu săgeţi şi fulgere
pe trotuare dînd sensuri clipei
dar ele (clipele) dispar
oricum pe sus sau pe jos
prin ţevile cu apă fierbinte
de sub pavaj.

1978

Citește și ...

Unde eşti? –între duşumea şi tavanprintre conducte de nostime exploziiamplificată tandră curge apaspre ultimul etajunde vîntul i-un cînteciar noriide-un verde pîlpîitorbodogănesc pe streşiniîn surîsul călduţ al jgheaburilorde care tu te aperiînchizînd bine uşile şi geamurileîn fiecare noapte singurăînţepată de cactuşice-au fost odată tigride mine-mblînziţiîntre viaţă şi dragosteace-ţi deformeazăsimţurile imaginea amintirilealbe ca oaseleizbindu-se de pieptul bombatal...

UNDE EȘTI ? –

PROIECT DE POEM DUPĂ MODELE CELEBRE Apropiaţi-văînfăţişări de frumoase animale sălbaticeieşiţi din cuşca voastrăca degete iubitoaresă se strecoareprin blana ca flacăraneobservate de nimenicînd noaptea se deschidemai mult pentru voidecît pentru minecînd păsări îşi reiau zborulprintre hăţişurile aparenţelor cotidieneca mici nori albaştridin ceşcuţe de cafeaveniţi, privighetoarea cîntăfrumoase incertitudinitaie cerul în fîşiimoi şi verziîntre galben şi albastrusau...

PROIECT DE POEM DUPĂ MODELE CELEBRE