Ion Monoran

POEM HIEROGLIFIC

Ţin în mînă
o pateră sau o cupă.

În hlamide
albe sau roşii albastre sau verzi
şi-n tovărăşia unor tinere
cu şolduri mari şi mamele greoaie
dansează în sunetele
unei lyre şi-ale unui flaut dublu.

Ivite
prin prelungirea unui strat mai profund
culorile se pulverizează uşor
ca o maree mustind în solul spongios
de parcă ei ar face baie
la fel ca tinerii din poemul lui Whitman
şi n-ar mai aparţine perioadei arhaice
cu surîsul încremenit
şi privirea parcă plină de amintiri
cu obrajii mari şi buze cărnoase
reprezentînd probabil grifoni sau hymere
sau poate vreun ţăran de prin partea locului
sfîşiat de propriii săi cîini
din acest spaţiu dezmeticindu-te
tot atît de greu ca Oreste
în timp ce-şi sugea un deget de la mîna stîngă
şi privea albele Eumenide.

Aşa încît preferi
să rămînă totul o amintire forţată
zbor preschimbat în rază
şi-nsoţit de străfulgerări ale primordialului
un fel de bîlbîială tragică
transformînd totul
dintr-o simplă coincidenţă imprevizibilă
într- o joacă alegorică a destinului
constrîns să fabulezi
– cuprins de mania şiretlicurilor –
întîmplări în formă de personaje
prăbuşite în propriile hazarduri
predestinate să dezamăgească
albastre ca vîrful pixurilor
ezitînd între nume şi neant
pentru ca imediat să devină roşii
puse în alertă
de masa unui personaj bucolic
de un dionisism ieftin
cu cap de vacă
şi bustul butucănos al unui copac
ce sfîrşeşte şi el prin a deveni
curba neruşinată a unei coapse
aşternînd în jur
covoare de efuziune şi melancolie
de-a lungul unui parcurs din bucăţi mari
străjuit de indicatoare
bîntuite cu texte în jargon
spre zone ireale înţesate de peisaje
prin porii cărora respiră
animalitatea cu tristeţile sale
acel soi de amănunte
prin care ne simţim mulţi şi puternici
buni şi răi
împlinind lumea sfidătoare a ignoranţei

…peisaje (care sub presiunea
unor acţiuni invizibile
iau forma unor grămezi materiologice
de erecţii cu pretenţii de alură de natură
un fel de tricodave ale trecutului
în care protagonist e simbolul
de cele ma multe ori caricaturizat
redus la cîteva noţiuni vagi
hazardîndu-se să dea naştere unor extravaganţe
pe bază de pătrat sau de cerc
din care nasc fiinţe colcăitoare
vînjoase ca nişte hymere
pătrunse de o circulaţie ameninţătoare
croşetate ca nişte ciorapi feminini
ce stîrnesc un eros
ameţitor şi greu ca vinurile vechi
şi-avînd coloritul pielii unei actriţe
pornită cu plasa după fluturi
pe pîrtii cu pielea fină a unor eseuri pe hîrtie
printre izvoare de forma timpului
ca un serviciu de pahare care se revarsă-n
prăpăstii cu rezonanţe de gerunzii):

un fel de substantive animate
ce-abia mai coexistă cu gramatica
minimalizînd-o sau dimpotrivă
amplificînd-o într-un ţesut a cărui logică
necesită ghilimelele imaginarului
dar ale cărui reverberaţii arhaice
pline de reziduuri magice
par să vorbească despre mistere
prăbuşite-n adîncuri
pierdute pentru totdeauna sub vălul aparenţei
trucate cu greşeli şi luciri fascinante
în care conţinutul bălteşte
printre vestigiile tenace ale tradiţiei
croşetate în ochiuri şi grămezi de încrengături
într-o urzeală tragică
plină de imposturi şi uitături brute
de-o abundenţă incontrolabil-năpăditoare
dense confuze colcăitoare
gata-gata să se reverse în puhoaie
înhămate la provizoriu
înăbuşite de dorinţe de temeri şi minciuni
ce duc taina cu sine
în adîncurile necuvîntătoare ale zilei
de parc-ai fi tu însuţi
fiul unui taur şi-al unei ape
prăbuşit în informul propriului tău trup
şi nu aflat în căutarea acelei Imagini
cu reflexele frunzei de ferigă din poveste
derivată din legende
dizolvată-n mici dogme şi erezii
din care să se nască
comicul de bronz al unor pasaje din Homer.

1986