Ion Monoran

VERONICA MICLE

Cîte femei nu se prăpădesc ca tine
naive şi întunecate ingurgitînd arsenic
dar e atît de amuzant să le priveşti
cu sîni ca ai tăi
şi coapse ca ale tale
ca nişte ştiuci subţiri
hîrjonind mişcarea traficului;
sînii tăi –
ai lui Mihai aşteptîndu-te să revii
sînii tăi excelenţi, beţi criţă
sub mîngîierile lui
vuind ca un triaj în amurg.

1978

Citește și ...

Unde eşti? –între duşumea şi tavanprintre conducte de nostime exploziiamplificată tandră curge apaspre ultimul etajunde vîntul i-un cînteciar noriide-un verde pîlpîitorbodogănesc pe streşiniîn surîsul călduţ al jgheaburilorde care tu te aperiînchizînd bine uşile şi geamurileîn fiecare noapte singurăînţepată de cactuşice-au fost odată tigride mine-mblînziţiîntre viaţă şi dragosteace-ţi deformeazăsimţurile imaginea amintirilealbe ca oaseleizbindu-se de pieptul bombatal...

UNDE EȘTI ? –

PROIECT DE POEM DUPĂ MODELE CELEBRE Apropiaţi-văînfăţişări de frumoase animale sălbaticeieşiţi din cuşca voastrăca degete iubitoaresă se strecoareprin blana ca flacăraneobservate de nimenicînd noaptea se deschidemai mult pentru voidecît pentru minecînd păsări îşi reiau zborulprintre hăţişurile aparenţelor cotidieneca mici nori albaştridin ceşcuţe de cafeaveniţi, privighetoarea cîntăfrumoase incertitudinitaie cerul în fîşiimoi şi verziîntre galben şi albastrusau...

PROIECT DE POEM DUPĂ MODELE CELEBRE